Convertor VHD în VMDK
Conversia unui fișier Virtual Hard Disk într-un container VMware Virtual Disk permite mașinilor virtuale Microsoft Hyper-V să ruleze fără probleme pe hipervizoare VMware.
Compararea formatelor și specificații tehnice
| Specificație | VHD | VMDK |
|---|---|---|
| Tip MIME | application/ | application/ |
| Tip | disc dur virtual | container de disc virtual |
| Compresie | geometrie fixă / dinamică, cu alocare rară de spațiu | alocare sparse / dinamică (zlib opțional) |
| Specificație standard | Microsoft VHD Image Format Specification | VMware Virtual Disk Format 5.0 |
| Antet Magic Bytes | 63 6F 6E 65 63 74 69 78 (conectix at footer) | 4B 44 4D 56 (KDMV) |
Prezentare generală a formatului și aplicații
Administratorii de virtualizare trebuie adesea să mute mașini virtuale între diferite platforme de hipervizoare. Când un server care rulează pe Microsoft Hyper-V trebuie mutat într-un mediu VMware ESXi sau Workstation, imaginea de disc subiacentă necesită o traducere. Formatul VHD servește drept container de disc nativ pentru sistemele Microsoft, în timp ce formatul VMDK este standardul pentru produsele VMware. Traducerea acestor fișiere asigură că sistemele de operare, aplicațiile instalate și datele utilizatorilor sunt transferate complet, fără a necesita o reinstalare totală. Efectuarea acestei migrări necesită utilitare de conversie specializate, cum ar fi VMware vCenter Converter, qemu-img sau StarWind V2V Converter. Aceste instrumente citesc sectoarele discului sursă și le scriu în aspectul destinației. În timpul acestui proces, instrumentul mapează tabelele de partiții, sistemele de fișiere și înregistrările de boot, astfel încât hipervizorul țintă să poată recunoaște discul ca unitate de pornire.
Specificații tehnice și detalii despre codecuri
Formatul VHD, identificat prin tipul MIME application/x-vhd, utilizează un aspect de geometrie fixă sau rară dinamică, unde un subsol de 512 octeți conține metadate, inclusiv aplicațiile creatoare și geometria discului. Semnătura sa de octeți magici începe cu șirul ASCII „conectix" la sfârșitul fișierului. În schimb, formatul VMDK, desemnat prin application/x-vmdk, folosește un fișier text descriptor asociat cu date de extensie binară, începând adesea cu octeții magici „KDMV". Ambele formate efectuează o conservare a datelor fără pierderi, ceea ce înseamnă că fiecare bit din sistemul de fișiere original rămâne intact, fără degradarea datelor. Compresia variază, deoarece VHD utilizează alocarea de blocuri rare, în timp ce VMDK poate folosi compresia zlib în interiorul granulelor individuale pentru a reduce amprenta de stocare fizică pe sistemele gazdă.
Compatibilitate SO și browser
Fișierele VHD sunt acceptate nativ de Microsoft Hyper-V, Windows Disk Management și VirtualBox. Fișierele VMDK sunt acceptate nativ de VMware ESXi, VMware Workstation, VMware Fusion și VirtualBox. Niciunul dintre formate nu este acceptat nativ de browserele web moderne sau de sistemele de operare mobile precum iOS și Android, deoarece aceste formate sunt restricționate la software-ul de virtualizare desktop și hipervizoarele de server.
Informații utile
Când convertești fișiere VHD dinamice în fișiere VMDK rare, rulează întotdeauna mai întâi un utilitar de defragmentare a discului și de umplere cu zero în interiorul sistemului de operare oaspete pentru a recupera spațiul neutilizat și a micșora dimensiunea finală a transferului.
Întrebări frecvente
Cum convertești un fișier Virtual Hard Disk în VMware Virtual Disk fără a pierde calitatea?
Conversia imaginii de disc este strict fără pierderi. Deoarece instrumentul copiază datele sectoarelor în blocuri, unul câte unul din containerul sursă în containerul de destinație, niciun fișier, setare a sistemului de operare sau sector de disc nu este modificat sau șters în timpul conversiei.
Care este diferența dintre VHD și VMDK?
VHD este un format de container Microsoft care stochează metadate într-un subsol și utilizează un aspect de bloc fix sau dinamic. VMDK este un format de container VMware care separă metadatele într-un fișier descriptor text, în timp ce stochează datele brute ale discului în fișiere de tip extent separate, acceptând funcții avansate precum instantanee și compresie zlib.