Convertor VMDK în VHD
Conversia fișierelor VMware Virtual Disk în format Virtual Hard Disk îți permite să rulezi mașini virtuale create în VMware Workstation direct în Microsoft Hyper-V sau Windows Virtual PC.
Compararea formatelor și specificații tehnice
| Specificație | VMDK | VHD |
|---|---|---|
| Tip MIME | application/ | application/ |
| Tip | container de disc virtual | disc dur virtual |
| Compresie | alocare sparse / dinamică (zlib opțional) | geometrie fixă / dinamică, cu alocare rară de spațiu |
| Specificație standard | VMware Virtual Disk Format 5.0 | Microsoft VHD Image Format Specification |
| Antet Magic Bytes | 4B 44 4D 56 (KDMV) | 63 6F 6E 65 63 74 69 78 (conectix at footer) |
Prezentare generală a formatului și aplicații
Administratorii de sistem și tehnicienii IT mută frecvent mașinile virtuale între diferite platforme de hipervizor. De exemplu, un server virtual construit și testat într-un mediu VMware poate necesita implementarea pe o instanță cloud Microsoft Azure sau pe un Windows Server local care rulează Hyper-V. Deoarece Hyper-V necesită în mod nativ containere de disc Microsoft, fișierul de stocare VMware trebuie tradus în formatul Microsoft. Efectuarea acestei migrări necesită instrumente specializate de conversie a discurilor, cum ar fi Microsoft Virtual Machine Converter, StarWind V2V Converter sau utilitare în linie de comandă precum QEMU-img. Aceste instrumente citesc blocurile de stocare sursă, interpretează tabelele de alocare a fișierelor și scriu un nou container pe care hipervizorul Microsoft îl poate monta și porni fără erori.
Specificații tehnice și detalii despre codecuri
Un disc virtual VMware cu tipul MIME application/x-vmdk utilizează fie o structură plată, fie o schemă de alocare dinamică rară care poate încorpora o compresie zlib opțională pentru a economisi spațiu pe disc. Fișierele VMDK rare unice încep adesea cu octeții magici „KDMV" în antetul lor. În schimb, un disc virtual care utilizează tipul MIME application/x-vhd organizează datele într-o structură geometrică rară fixă sau dinamică. Formatul VHD utilizează un subsol proeminent de 508 octeți care conține un șir de cookie „conectix", versiuni ale aplicației creatoare și date exacte despre geometria discului. În timpul conversiei, instrumentul analizează hărțile de extindere sursă, decodifică blocurile rare și reorganizează sectoarele în subsolul Microsoft și aspectul tabelului de alocare a blocurilor de alocare dinamică.
Compatibilitate SO și browser
Fișierele VMware Virtual Disk sunt acceptate nativ de VMware ESXi, Workstation și Fusion pe sistemele de operare gazdă Windows și Linux. Fișierele Virtual Hard Disk sunt acceptate nativ de Microsoft Hyper-V, Windows Virtual PC și Azure. Niciun format nu este acceptat în mod nativ de sistemele de operare mobile moderne, cum ar fi Android sau iOS, și nici browserele web standard nu acceptă randarea sau montarea directă a acestor containere de imagini de disc fără servicii de virtualizare backend.
Informații utile
Atunci când convertești imagini de disc mari, alege o țintă VHD cu extindere dinamică în loc de o țintă cu dimensiune fixă pentru a economisi spațiu de stocare fizic pe unitatea gazdă, deși țintele cu dimensiune fixă oferă o performanță de citire și scriere secvențială ușor mai bună.
Întrebări frecvente
Cum se convertește un disc virtual VMware în Virtual Hard Disk fără pierderi de calitate?
Conversia imaginii de disc este strict fără pierderi. Deoarece discurile virtuale stochează date exacte sector cu sector și sisteme de fișiere, traducerea structurii containerului din VMDK în VHD reorganizează doar modul în care sunt indexate metadatele și blocurile de date. Nicio dată reală de fișier sau sector de sistem de operare nu este comprimată sau modificată în timpul procesului de traducere.
Care este diferența dintre VMware Virtual Disk și Virtual Hard Disk?
VMDK este un container proprietar creat de VMware care acceptă fișiere divizate, structuri plate monolitice și extinderi rare comprimate urmărite de fișiere descriptor bazate pe text. VHD este o specificație Microsoft mai veche care utilizează un subsol structurat care conține geometria discului și un tabel de alocare a blocurilor pentru a gestiona creșterea dinamică, deși a fost în mare măsură înlocuit de formatul modern VHDX.